Cea de a 7-a conferinţă a Naţiunilor Unite cu ocazia celebrării zilei de Vesak 23 - 25 mai 2010/2553

Câţiva dintre prietenii mei întru Dhamma mi-au sugerat să postez câteva impresii legate de recenta mea participare la Cea de a 7-a conferinţă a Naţiunilor Unite cu ocazia celebrării zilei de Vesak 23 - 25 mai 2010/2553 ce a avut loc in Ayutthaya,Thailanda, aşa că voi încerca să dau curs acestei sugestii, fără însă a intra prea mult în detalii. A fost o experienţă fructuoasă pentru mine. Dacă însă şi alţii vor trage unele beneficii din asta, rămâne de văzut. Eu încerc, atât cât îmi permit capacităţile mele limitate, să ofer puţin din ceea ce la rândul meu am dobândit (nu fără ajutorul prietenilor mei spirituali), în speranţa că, în timp, starea de prosperitate spirituală ce îşi are cauza în practicarea Dhammei se va extinde de la a fi una individuală, înspre una colectivă. Înspre acest sfârşit, experienţa şi impresiile mele personale nu au o prea mare relevanţă, de aceea spaţiul pe acest blog, timpul şi energia pe care o voi aloca acestei relatări vor fi limitate.

Voi începe prin a-i mulţumii bunului meu prieten întru Dhamma Rev. Josho Cîrlea Adrian, preşedinte al Asociaţiei Buddhiste Jodo Shinshu din România, care a făcut posibilă participarea mea la acest important eveniment şi care, sunt ferm convins, îmi va fi un sprijin de nădejde şi o sursă de inspiraţie în încercările mele de răspândire a învăţăturilor lui Buddha.

Ziua de Vesak este una dintre cele mai sacre sărbători Buddhiste, celebrând trei evenimente importante din viaţa lui Buddha şi anume: naşterea, iluminarea şi moartea (parinibbana), care în mod miraculos s-au petrecut în noaptea cu lună plină a aceleiaşi zile din luna mai.

În data de 13 decembrie 1999, în cadrul sesiunii 54, tema cu numărul 174 din agenda de lucru a Adunării Generale a Naţiunilor Unite a fost propunerea de a recunoaşte ziua de Vesak drept sărbătoare internaţională şi de a organiza activităţi corespunzătoare la Sediul Naţiunilor Unite precum şi la Oficiile Naţiunilor Unite din lume. Adunarea generală a luat în considerare faptul că buddhismul este una dintre cele mai vechi religii ale lumii şi că de mai bine de 2500 de ani a adus o contribuţie substanţială spiritualităţii şi umanităţii. În anul 2004, Thailanda a organizat Conferinţa mondială a liderilor buddhişti pentru recunoaşterea internaţională a zilei de Vesak şi de atunci evenimentul a avut loc în fiecare an în Thailanda, la Buddhamonton, provincia Nakhon Pathom precum şi la sediul Naţiunilor Unite din Bangkok, mai puţin în anul 2008, când, cea de-a cincea conferinţă a avut loc în Hanoi, Vietnam.

În acest an, conferinţa a fost organizată de universităţile Inner Trip Reiyukai Internationl (ITRI) din Japonia şi Mahachulalongkornrajavidyalaya (MCU) din Thailanda în campusul MCU şi la sediul ONU şi a avut ca temă principală „Recuperarea Globală: Perspectiva Buddhistă”. În cadrul acestei teme s-au ţinut cinci ateliere, în care profesori, psihologi, terapeuţi, doctori, oameni de ştiinţă şi lideri religioşi au prezentat materiale (totalizând un număr de peste 600 de pagini) urmate de dezbateri, având ca subteme: Recuperarea Globală prin ecologie buddhistă, Recuperarea Globală prin educaţie buddhistă, Recuperarea Globală prin buddhism angajat, Recuperarea Globală prin coexistenţă armonioasă şi Recuperarea Globală prin bunăstare mentală. Pe lângă acestea au avut loc şi două ateliere referitoare la Asociaţia Internaţională a Universităţilor Buddhiste (IABU) şi unul intitulat Texte Buddhiste Comune, un efort de a constitui o colecţie care să cuprindă texte relevante din toate tradiţiile buddhiste.

23 mai, Campusul MCU, Ayutthaya – Evenimentul a fost deschis de discursul Sfinţiei sale Somdet Phra Buddhacharya, preşedintele comitetului executiv al patriarhului suprem al Thailandei, urmat de alţi distinşi vorbitori precum Ven. Prof. Dr. Phra Dhammakosajarn, rectorul MCU şi preşedinte al ICUNDV (Consiliul internaţional al Naţiunilor Unite pentru Ziua de Vesak), Dr. Ariyarante, Alteţea Sa Regală Maha Vajiralongkorn şi alte personalităţi politice şi religioase din Thailanda şi din lume.

 

24 mai, Campusul MCU, Ayutthaya – ateliere pe temele menţionate mai sus, urmate, seara, de un program cultural de excepţie.

25 mai, Sediul ONU Bangkok – mesaje lideri politici, spirituali şi oficiali ONU; raportul atelierelor urmat de discuţii; proclamarea Declaraţiei de la Bangkok, http://www.icundv.com/vesak2010/node/994 un document ce conţine 11 puncte, prin care participanţii din 83 de ţări ale lumii s-au angajat să pună în aplicare strategiile stabilite ca urmare a dezbaterilor de la această conferinţă, în vederea însănătoşirii umanităţii, afectată tot mai sever de crizele politice, economice şi ecologice succesive din ultimii ani. Ora 18,00 Buddhamonthon, ceremonia de încheiere.

Materialele prezentate la acest eveniment, după cum spuneam mai sus, au un volum considerabil şi este greu şi inutil a încerca să le fac un rezumat, însă sunt disponibile cititorilor în limba engleză pe site-ul evenimentului http://www.icundv.com/vesak2010/

Despre experienţa mea personală nu voi intra prea mult în detalii. A fost ceva minunat... Pentru prima data m-am aflat „între ai mei” şi am putut să mă las condus până la lacrimi de emoţiile generate de devotamentul pentru Buddha, Dhamma şi Sangha fără a mă simţi o anomalie religioasă sau culturală. Tot pentru întâia oară am aflat ce înseamnă să te afli în compania unor atât de iluştrii şi desăvârşiţi maeştrii spirituali, cât de mult poţi să creşti doar aflându-te în prezenţa lor, în atmosfera de pace şi iubire necondiţionată care înconjoară astfel de oameni şi astfel de evenimente. În acest context, meschinăriile cele mai subtile ale personalităţii tale devin aparente şi, investigându-le cu înţelepciune şi compasiune, te eliberezi şi începi să te asemeni tot mai mult cu aceşti oameni care te inspiră, îţi dau energie.

Am învăţat ce înseamnă diferenţele dintre diferitele tradiţii buddhiste „la rece”, atunci când le studiezi din cărţi sau le compari scripturile şi ce se întâmplă cu aceste diferenţe atunci când întâlneşti aceste învăţături încarnate în practicanţi sinceri şi devotaţi.

Am învăţat să depun efortul necesar în ceea ce trebuie făcut fără a încerca să anticipez rezultatul, cu certitudinea că dacă acesta este canalizat de o intenţie constructivă, simplul fapt de a depune efort e o răsplată suficientă, un rezultat satisfăcător.

Am mai învăţat şi altele dar au rămas încă atâtea lucruri de învăţat..