Cu ocazia celebrării zilei de Vesak oraginzată în Bangkok de Naţiunile Unite şi Universităţile Mahachulalongkornrajavidyalaya din Thailanda şi ITRI din Japonia, Bhante Buddharakkhitan un călugăr Theravada din Uganda mi-a sugerat să înfiinţez un grup de meditaţie în oraşul de domiciliu, adică Bistriţa. Textul ce urmează ar trebui sa fie un scurt pliant introductiv.
Avem nevoie de Buddhism?
Trăim într-o lume a diversităţii religioase. Astfel, religia reprezintă şi în prezent un aspect important al vieţii noastre de zi cu zi. Problemele însă s-au multiplicat si au devenit chiar mai complexe decât pană acum. Oameni pe care unii îi privesc ca fiind terorişti politici şi religioşi, apar ca martiri în ochii altora.
Această lume haotică a devenit chiar şi mai haotică imediat după începutul noului mileniu. Sărăcia, bolile, poluarea, schimbările climatice, violenţa, dependenţa de droguri, abuzurile, corupţia, terorismul, încălcarea drepturilor omului, sunt câteva dintre actualele problemele ale lumii. Se pare că ţine de natura civilizaţiei noastre actuale să trăiască o perpetuă criză, care nu doar că nu se mai încheie, ci suferă noi mutaţii, invadând toate aspectele vieţii. Cu toate acestea, poate pentru prima data umanitatea a început să înţeleagă că soluţia nu poate să vină numai din exterior, dinspre un nou guvern, un nou set de măsuri de protecţie socială sau de strategii economice. A început să înţeleagă că o schimbare de aşa amploare precum cea necesară în momentul de faţă nu poate să aibă loc decât pornind de la fiecare componentă a societăţii în parte, de la fiecare individ.
Acum aproape 2500 de ani, în India un mare şi iubitor de pace înţelept al antichităţii, Buddha, ne-a arătat cel mai paşnic şi mai armonios drum pentru călătoria ce ne aşteaptă. Un drum ce caută armonia cu natura şi evită toate formele de extremism. Dacă am urma calea lui, în cele din urmă am atingea cea mai nobilă dintre destinaţii – adevărata pace mondială.
Venerabilul Buddhadasa Bhikkhu din Thailanda a spus: „Toate religiile sunt drumuri diferite ce duc la aceeaşi destinaţie – Pacea spirituală”.
Toate religiile ne îndeamnă să cultivăm cele mai bune şi mai nobile dintre calităţile umane. Practic sunt acelaşi lucru, deoarece menirea lor este aceea de a îmbunătăţii viaţa spirituală a umanităţii. Aşa că de ce să ne certăm de la un nume? Chiar daca trandafirii ar avea mai multe nume diferite, ar mirosii la fel de frumos...
Cu toate acestea, fiecare religie are particularităţile ei. Este o practică fundamentală în buddhism aceea de a cerceta felul în care lucrează propriile noastre minţi, prin interogare şi investigare şi de a rezolva problemele noastre prin acţiuni potrivite. Buddha ne-a pus înainte două modalităţi de a privii lumea, şi anume o perspectivă externă, obiectivă şi una internă, personală. Perspectiva obiectivă a lumii trebuie înţeleasă în contextul mai vast al universului. Totodată, în această privinţă, Buddha a descurajat speculaţia, întrucât speculaţiile referitoare la cosmos nu au o relevanţă existenţială pentru noi. El a subliniat însă importanţa înţelegerii lumii interne, personale, care e creată de noi înşine. În cuvintele sale: „Într-adevăr eu proclam că, în chiar acest trup de un stânjen cu percepţia şi conştiinţa sa se găseşte lumea, naşterea lumii, încetarea lumii şi calea către încetarea lumii”. În ceea ce priveşte lumea externă, Buddha a făcut referinţă într-o oarecare măsură la vastitatea spaţiului cosmic şi nenumăratele sale lumi, arătând că aceste numeroase sisteme galactice suferă schimbări continue şi nu pot fi înţelese de o minte mundană. Cu toate acestea, o înţelegere elementară a lumii externe este indispensabilă.
Toate fenomenele sunt precedate de către minte, a spus Buddha. Mintea este conducătorul lor; ele toate sunt create de către minte. Dacă cineva vorbeşte sau acţionează cu o minte impură, coruptă, atunci suferinţa îl urmează aşa cum roata căruţei urmează piciorul boului care o trage. (...) Dacă cineva vorbeşte sau acţionează cu o minte pură, calmă, atunci fericirea îl va urma la fel ca umbra de care nu se desparte niciodată.
Mintea noastră se agaţă de lucrurile ce ne plac sau ne displac. Ne ataşam de ele ca şi cum acestea ar fi permanente. Aceste ataşamente ne modelează gândirea şi ne determină acţiunile. În acest fel mintea noastră nu este niciodată liberă, ci este sclava lucrurilor care ne plac sau nu ne plac. Spre exemplu, atât sentimentele de dragoste, cât şi cele de ură ne pot lua în stăpânire mintea şi orbindu-ne, ne pot determina să facem lucruri prosteşti sau chiar periculoase. Practicând meditaţia asupra respiraţiei (Anapanasati), Buddha a atins Iluminarea. Practicând meditaţia şi noi vom putea să ne dezvoltăm calităţile minţii necesare pentru a înţelege cauzele şi condiţiile ce determină toate activităţile noastre. Meditaţia dă naştere atenţiei necesare pentru a observa felul în care comportamentul moral sau imoral decurge din propriile noastre calităţi mentale. Prin meditaţie, vom putea să intuim adevărata natură a lucrurilor care ne plac sau ne displac şi astfel să devenim un judecător corect al înclinaţiilor noastre, iar mai apoi o călăuză înspre moralitate. De asemenea vom putea rezista mai bine tentaţiei de a face rău şi vom putea alege un drum ce ţinteşte către adevărata bună-stare. În acest mod vom putea face alegerea potrivită în orice situaţie. Cel mai important lucru dintre toate este însă acela că prin meditaţie vom dobândi intuiţia şi înţelepciunea care ne vor elibera cu adevărat din sclavia dorinţei şi de suferinţa ce decurge din ea, oferindu-ne pacea ce izvorăşte din o minte cu adevărat senină.
Astfel, buddhismul nu doar că propune un model comportamental de o înaltă moralitate, ci cunoscând natura vulnerabilă a omului, îi oferă şi uneltele potrivite pentru a transforma acest ideal în realitate.
O altă particularitate a Buddhismului este doctrina karmei (karma în sanscrită sau kamma în pali) care plasează destinul omului în propriile sale mâini, încurajând responsabilitatea şi luarea aminte. Karma în buddhism, nu înseamnă soartă sau predestinare (aşa cum în mod greşit este interpretată adesea). Karma înseamnă acţiune, mai exact acţiune intenţionată, conştientă, deliberată, motivată de voinţă. Şi cum poate această acţiune intenţionată să ne îmbunătăţească sau să ne înrăutăţească condiţia? Poate, întrucât pentru fiecare acţiune există o reacţie, un efect (principiu ce a fost enunţat mai târziu şi de Newton). La nivel mental, calitatea intenţiei ce întrupează acţiunile noastre, prin reverberaţiile pe care le produce va afecta felul în care percepem realitatea precum şi natura acţiunilor noastre viitoare, modelându-ne astfel existenţa. „Toate fiinţele sunt proprietarii karmei lor, sunt moşteintorii karmei lor, sunt născute din karma lor, legate de karma lor şi susţinute de karma lor” a spus Buddha. Potrivit acestei religii, putem vedea efectele majorităţii acţiunilor noastre, bune sau rele, chiar în această viaţă beatitudinea paradisiacă, extazul Nirvanei, pot fi trăite chiar în această viaţă, nu trebuie să aştepţi ca să mori.
Buddha a propus o învăţătură care poate fi verificată imediat şi care este capabilă de a stabili un fundament solid pentru o viaţă de disciplină morală şi purificare mentală. El ne-a arătat că, fie că există sau nu o viaţă după moarte, o existenţă plină de cumpătare, de morală, de dragoste şi compasiune pentru toate fiinţele aduce propria răsplată intrinsecă chiar aici şi acum, o fericire şi un sentiment de siguranţă interioară cu mult superioare fragilelor plăceri care pot fi dobândite prin violarea principiilor morale şi delăsarea în dorinţele minţii.
Un curs detaliat despre Buddhism, în limba română se găseşte la pe site-ul
Bibilografie:
Dr. A.R.Ariyarante: Global Recovery – A Buddhist Perspective
Dr. Suchitra Onkom: Religions and Peace: Buddhist Solutions to the Chaotic World
Peter Della Santina: The Tree of Enlightenment
Bhikkhu Bodhi: O privire asupra Kalama Sutta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu